Teatrul Tineretului
METROPOLIS
București
prezintă
PĂRINȚI (FDR)
după Diana Bădica
dramatizare de Diana Bădica și Cristian Ban
(cu contribuția actorilor)
durata spectacolului 1h40 min.
Distribuţia
Ioana TEODORA DINCĂ
Tata MARIUS FLOREA VIZANTE
Mama SILVANA NEGRUȚIU
Tudor și alte roluri episodice DAVID DRUGARU
Onel Oltean, Valeriu Popa
și alte roluri episodice VLAD PÂNZARU
Tanti Ana și alte roluri episodice MARIA ALEXEIEVICI
Scenografia ANDREEA SĂNDULESCU
Lighting design VLAD LĂZĂRESCU
Asistență de regie NORA ZAMFIR
REGIA ARTISTICĂ CRISTIAN BAN
Sinopsis
Șase actori din București spun povestea Ioanei, o fată care a crescut în Slatina anilor ’80 și ’90. Cu toate că niciunul dintre actori nu a fost vreodată în Slatina, iar majoritatea nici nu se născuseră în acea perioadă, viața lor personală se împletește treptat cu cea a protagonistei și a familiei acesteia.
Cu toate că este inserată cu multe momente comice și cu referințe culturale și istorice din anii ’80-’90, povestea Ioanei este una sensibilă. Este cea a unui copil prins între problemele părinților și nevoia de a se simți iubită de aceștia.
Cuvântul regizorului
M-a fascinat din start ideea de a spune o poveste atât de comună și recognoscibilă despre propriul nostru trecut, văzut prin ochii unei familii simple din România. Microuniversul familiei Negrilă naște un spectacol care ne invită pe toți la un exercițiu de introspecție a propriului nostru microunivers numit familie, copilărie, părinți, prieteni și locuri uitate din trecut. A fost un privilegiu să intermediez, prin acest spectacol, întâlnirea dintre publicul din București și textul Dianei Bădica, jucat de cei șase minunați actori care vă vor face să ieșiți altfel din sala de spectacol.
Cristian Ban
Cuvântul cronicarului
Copilărie. Tranziție. Provincie. Sunt straturi de întâmplări și semnificații pe care le recunoaștem cu toții, cei din acele generații care au crescut pe pragul dintre comunism și așa-zisul capitalism, la granița dintre două regimuri politice opuse. (…) calitatea cea mai mare a spectacolului stă chiar în spațiile dintre scenele în care cuvintele și/sau situațiile comice stârnesc râsul și tăcerile care marchează schimbările dintre scene, pline de cuvinte nespuse, care te lasă cu un nod în gât înainte de următoarea glumă. Râzi, dar ceea ce rămâne cu tine este, de fapt, plânsul pentru o întreagă generație de sacrificiu, generația părinților.
Cristina Modreanu