Despre instituție - Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara

TEATRUL NAȚIONAL „MIHAI EMINESCU” DIN TIMIȘOARA

Teatrul Național – imaginație și profesionalism
Se face teatru la Timișoara din 1753, la început în forma descrisă ca „întreprindere teatrală”, după modelul celor de la Viena, cu spectacole în limbile germană și maghiară din întregul spațiu al fostului imperiu austro-ungar. În octombrie 1945, se înființează primul teatru profesionist din Timișoara; se va deschide publicului de Crăciun. În 1971 obține titulatura Teatrul Național, devenind unul dintre cele șase teatre de rang național; în prezent, este unul dintre cele mai importante teatre din România.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara își consolidează poziția în comunitate, în țară și dincolo de granițele ei începând din 2005, în continuitatea de viziune și de concept dată de direcțiile unui management unitar, care acoperă toată această perioadă. Începând cu anul 2005, echipa Teatrului Național, condusă de Ada Hausvater, a transformat Naționalul timișorean într-un real exemplu de bune practici artistice și manageriale, la nivel național. În cifre, acești 20 de ani însumează 184 de spectacole create și jucate pe scenele sale – inițial o singură scenă, din 2008, două scene, iar din 2009, trei scene – o realizare unică, în sine.
În termenii profesionalismului, acești 20 de ani au însemnat viziune și construcție: construcție de echipă și construcție de structură, căci managementul Teatrului Național s-a bazat pe principiile profesionalismului, ale identității integratoare și ale contactului permanent cu educația și cu civismul activ.
Teatrul Național și-a asumat ca marcă de identitate spectacolul modern, profilul trupei de actori, performanța echipei tehnice de scenă, precum și numeroase inițiative punctuale în care teatrul a devenit factor de dezvoltare culturală, civică, socială și urbană, prin proiecte privind topicuri sociale importante – îmbătrânirea (Art of Ageing, 2015), persoane cu dizabilități (Central Park – Vocile orașului, 2019 – 2022, Viitorul copiilor / Future of the children, 2022 – 2023) etc.
De altfel, dezvoltarea continuă a definit identitatea acestui teatru care și-a împins limitele tot mai departe, mizând cu succes pe gândul că oamenii zilei de astăzi, cu un accent deosebit pe oamenii tineri, trebuie să regăsească în spectacolul de teatru temele și formele care vor răspunde cel mai bine orizontului lor, problemelor lor, gustului lor estetic și că, asumându-le, își vor lărgi limitele percepției, devenind, astfel, mai bine echipați ca „oameni ai cetății”.

Teatrul Național – puțină istorie:
Construcţia teatrului a început în 1871, după planurile arhitecţilor Helmer şi Fellner, fiind al doilea dintre cele peste 40 de teatre ridicate de celebra casă de arhitectură vieneză pe teritoriul fostului imperiu austro-ungar, ca parte dintr-un larg proiect de unitate prin cultură. Clădirea teatrului a fost terminată în 1875, fiind finanţată de administraţia oraşului și, parțial, de cetățeni, prin subscripție publică. În prima sa formă, clădirea adăpostea sala de spectacole (actuala Sala Mare, respectiv scena, magaziile, anexe administrative şi cabine), un hotel şi, în jur, dispuse simetric, spaţii comerciale. Clădirea a fost devastată de două mari incendii. Primul a avut loc în 1880. Reconstrucţia a durat 2 ani, respectându-se integral forma originală a clădirii, construită în stil Renaissance, în ton cu clădirile alăturate.

Teatrul Franz Jozef, sfârșitul secolului al XIX-lea

După cel de-al doilea incendiu, în 1920, au rămas intacte doar aripile laterale, reconstrucţia făcându-se după planurile arhitectului Duiliu Marcu. În primă fază, arhitectul a respectat stilul original al faţadei principale şi a refăcut sala de spectacole în stil neobizantin, caracteristic arhitecturii româneşti a momentului, însă, după finalizarea în imediata proximitate a unor construcții mai înalte decât Palatul Culturii, arhitectul a fost rechemat pentru a modifica fațada principală, pe care o înalță acoperind-o cu un „arc de triumf” placat cu travertin (1934-1936). În urma lucrărilor de restaurare din anul 2003, fațadele laterale au fost readuse la lumină în forma lor originală. Restaurarea fațadei principale a fost realizată între anii 2019-2022, păstrându-se aspectul propus de Duiliu Marcu.

Teatrul Național din Timișoara, 2022

Sălile de spectacol ale Teatrului Național
SALA MARE: Sala Mare a Teatrului Național este prima sală de spectacol a Timișoarei, principala sală de spectacol a edificiului. Sala Mare a Teatrului Național este construită clasic, în stil „cutie italiană”. Sala Mare are o capacitate de 600 de locuri, dispuse în stal, avanlojă, loje și balcoane, cărora li se adaugă 80 de locuri la galerie. Locurile în sala de spectacol sunt dispuse frontal în raport cu scena. În urma înălțării sălii, odată cu reconstrucția teatrului după incendiul din 1920, plafonul sălii și al foaierului Holul cu oglinzi au fost împodobite cu fresce reprezentând personaje din basmele românești, creație a pictorului și scenografului Theodor Kiriakoff (1900-1958). Pe loja centrală este amplasată o epigramă în limba latină a poetului roman Ovidiu, acoperită cu foiță de aur: „Dacă arta ar putea înfățișa obiceiurile și sufletul, niciun tablou n-ar fi mai frumos pe pământ. Dacă faci ceva bine, fă iute, căci dacă s-a făcut iute, va fi plăcut; recunoștința târzie produce nemulțumire. Dacă ai voce, cântă; dacă ai membre gingașe, dansează, și prin orice artă, dacă poți produce plăcere, să produci”. Deasupra scenei, pe arcul de prosceniu, se află o a doua inscripție în limba latină: Mundus scena – Vita transitus. Venisti. Vidisti. Audisti. (Lumea este o scenă – viața e trecătoare. Am venit. Am văzut. Am auzit.) Scena este prevăzută cu un sistem automatizat de ștăngi și este încadrată de un orizont zidit și culise. Teatrul Național a echipat Sala Mare cu sisteme de sunet și de lumini de înaltă calitate. Proscenium-ul acoperă fosa orchestrei. Sala Mare a Teatrului Național este dedicată cu precădere spectacolelor de mare amploare, montărilor contemporane pe texte clasice, spectacolului de public larg, spectacolului pentru toată familia, spectacolului pentru copii și musicalului, dar Teatrul Național o poate adapta ca sală studio, în funcție de necesități prin acoperirea parțială sau totală a stalului cu gradene.

Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara

STUDIO „UȚU”
Pentru că actorii din trupa teatrului exersau tot mai mult un tip de spectacol intimist, de proximitate cu spectatorul, în anul 2009, Teatrul Național a deschis sus de tot, la ultimul etaj, o mică sală de spectacole, inițial dedicată experimentului. Succesul de care s-a bucurat acel loc, cunoscut astăzi ca Studio UȚU, încă de la prima reprezentație cu spectacolul Aeroport, a transformat instantaneu spațiul în cea de-a treia sală a teatrului. Iar spectacolul Aeroport se joacă și astăzi, la finalul anului 2025, în aceeași distribuție.

Studio UȚU

SALA 2

Inițiativă a Teatrului Național, construirea Sălii 2 în mijlocul Parcului Civic reflectă arhitectura culturală a Timișoarei, revendicându-se de la tradiție pentru a deschide căile avangardei. Clădirea din cărămidă aflată în partea de sud a ceea ce a fost, între secolul al XVIII-lea și jumătatea secolului trecut, Cazarma Transilvania, construită, se pare, cu materiale recuperate din demolarea fortificațiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a avut un destin mai degrabă discret, fiind folosită ca manej, arhivă, depozit sau sală de sport. Fără a avea o valoare arhitectonică deosebită, stilul său eclectic şi situarea în zona centrală, o face foarte atractivă şi adecvată ca element de infrastructură culturală.

Cazarma Transilvania, înainte de demolare

Deschisă ca un proiect de reconversie culturală în anul 2008, chiar din primele zile după semnarea contractului de comodat încheiat cu Primăria municipiului Timișoara, la nou creatul spațiu de joc Sala 2 are loc o primă intervenție, în mare parte de igienizare. Impactul Sălii 2 asupra orașului a fost aproape instantaneu: în mai puțin de 6 luni, sala începea să își construiască un public al său. Utilizarea optimă a acestui spațiu generos, funcţionalitatea sa la parametri europeni şi, nu în ultimul rând, protejarea construcţiei originale au presupus lucrări de refuncţionalizare, încheiate în decembrie 2009, Sala 2 devenind un model de bune practici în reconversia culturală. Sala 2 a fost redeschisă publicului în ianuarie 2010 şi, de atunci, a fost utilizată intens, permițând amplasamente diferite ale spațiului de joc, în funcție de conceptul regizoral și scenografic. Teatrul Național a construit în jurul Sălii 2 o comunitate atrasă de diversitatea limbajelor artistice și de posibilitatea de a imagina, de a explora și de a descoperi, de a schimba și de a se schimba iar spectacolele realizate la Sala 2 au imprimat acest spațiu de joc în conștiința spectatorilor și a orașului, devenind marcă de identitate și construind baza unui public fidel al Teatrului Național.
În anul 2016, prin HG 898/2016, a fost aprobată înscrierea Sălii 2 în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea acesteia în administrarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Culturii. Este deosebit de important pentru istoria contemporană a culturii românești și pentru infrastructura culturală a României faptul că, din acest moment, Teatrul Național deține prima clădire în Timișoara.
A fost o evoluție spectaculoasă care nu a trecut neobservată la nivel european, mai ales după ce, în 2009, Teatrului Național i-a fost decernat Premiul Cultural Europa, una din cele mai importante distincţii europene acordate personalităţilor şi instituţiilor care atestă că Europa înseamnă şansa unui model de convieţuire. În egală măsură, autoritatea și breasla teatrală românească au recunoscut importanța acestui demers prin premiile de excelență acordate de-a lungul timpului. De asemenea, Senatul UNITER a recunoscut importanța acestui demers, acordând Teatrului Naţional din Timișoara, în anul 2017, Premiul special pentru proiecte inedite şi realizări remarcabile, pentru realizarea Sălii 2.

Mai mult decât atât, Sala 2 este locul în care, în vara lui 2011, visul despre Timișoara – Capitală Europeană a Culturii a fost asumat de oraș. Astfel, motivat de transformarea vizionară a Sălii 2, primarul de atunci al Timișoarei, alături de reprezentantul Ministerului Culturii, prezent la inaugurarea din 25 ianuarie 2010, lansează public ideea ca Timișoara să intre în cursa pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. De aici mai departe, Teatrul Național preia inițiativa și organizează la Sala 2 o serie de întâlniri în care se întâmplă ceea ce nu se mai întâmplase până atunci: factorii de decizie și cei operaționali din toate domeniile de dezvoltare a orașului descoperă un spațiu comun de dialog și de colaborare și decid crearea asociației prin care Timișoara să se lanseze în cursa pentru acest prestigios titlu european. Preluând inclusiv sarcina fondării asociației, Teatrul Național a deschis în cel mai concret mod drumul Timișoara către viitorul ei destin de Capitală Europeană a Culturii, inclusiv atunci când, prin OUG nr. 42/2019 privind stabilirea unor măsuri financiare pentru susţinerea desfăşurării Programului naţional „Timişoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”, actualizată, au fost alocate fondurile necesare pentru realizarea lucrărilor de modernizare, în cadrul proiectului Extindere Sala Studio a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, reabilitare fațade și echipare cu mecanisme de scenă.

Sala 2023, așa cum se va numi odată cu finalul lucrărilor de extindere, consolidează și protejează zidurile și istoria fostului manej, dar și parcul, dezvoltându-se în plan vertical pentru a adăposti un pod de ștăngi care se întinde pe toată lungimea sălii, respectiv o pasarelă tehnică accesibilă personalului de scenă și, nu în ultimul rând, o sală studio, respectând regimul de înălțime al clădirilor din împrejurimi. În transparența coconului său de sticlă, protejată de fațade laterale din sticlă și pusă în valoare prin iluminat arhitectural, Sala 2023 va fi un spațiu apt să utilizeze cele mai performante echipamente de scenă: ștăngi motorizate pentru manevrarea decorurilor, instalații de iluminat profesionale și instalații de sonorizare. Deși construcția nu va depăși perimetrul aflat în administrarea Teatrului Național, Sala 2023 va beneficia de o sală de spectacol cu o capacitate de 335 de locuri și de o sală studio cu 100 de locuri, de două foaiere laterale generoase, accesibile publicului pe toată durata zilei, spații care vor găzdui expoziții, dialoguri publice, lansări de carte și alte evenimente. Totodată, Sala 2023 este prevăzută cu o galerie la demisol, concepută ca spațiu alternativ dedicat evenimentelor organizate de teatru și, nu în ultimul rând, va beneficia de o terasă exterioară, utilizată pentru spectacole în aer liber.

Șantier Sala 2023

Sala 2023 a TNTm va crea un nou centru teatral în inima Timișoarei, respectiv în mijlocul Parcului civic. Moștenire a Capitalei Europene a Culturii, Sala 2023 va reprezenta pulsul noii etape de dezvoltare a comunității, conștientizându-se ca motor de dezvoltare urbană. Aflată încă în lucru, Sala 2023 păstrează valoarea urbanistică a fostului manej imperial, valorificând puternica personalitate pe care o are această clădire în memoria urbană a zonei.

randare Sala 2023

FABRICA DE DECORURI
Teatrul Național din Timișoara a construit Atelierele Fabrica de decoruri, prima și singura linie profesională de producție de decoruri de teatru din România. Construite pe principiile creării unui flux tehnologic coerent, în perspectiva importanței și a relevanței europene câștigate de Timișoara în calitate de Capitală Europeană a Culturii, Atelierele Fabrica de decoruri au început în 2023 o nouă viață, ca spațiu alternativ de spectacol, odată cu reconfigurarea temporară a spațiilor de montaj ca scenă de teatru, completată de gradene pentru public, în cadrul prezentării unuia dintre cele trei spectacole nominalizate la Premiul pentru cel mai bun spectacol, în cadrul Galei UNITER, organizată de Teatrul Național din Timișoara. Cu enorm de multă bucurie, o parte din spațiile generoase ale Fabricii de decoruri au redevenit spațiu de joc pentru două dintre premierele Teatrului Național – Cântăreața cheală de Eugène Ionesco și Scriitoarea de Ella Hickson.

Fabrica de decoruri a Teatrului Național din Timișoara

Recunoaștere publică

Dacă vorba Culegi ce ai semănat are și un sens pozitiv, lipsit de uzuala sa nuanță intimidantă, atunci asta i s-a întâmplat și Teatrului Național: recunoaștere la nivel internațional – statul francez, prin Ministerul Culturii și Comunicării, i-a conferit Adei Hausvater – manager al Teatrului Național din Timișoara, regizor, doctor în teatru, conferențiar universitar și senator de onoare al Universității de Vest Timișoara – titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.
Prestigiosul teatru parizian Odéon – Théâtre de l’Europe a inclus în repertoriul său un spectacol al Naționalului timișorean.
La rândul lor, mediile teatrale europene au recunoscut includerea Teatrului Național din Timișoara în circuitul cultural european prin afilierea și implicarea sa în programele unor importante rețele teatrale europene, cum ar fi Atelier Européen de la Traduction și, ulterior, European Theatre Convention, al cărui membru în board-ul de conducere a fost timp de doi ani managerul Teatrului Național.
Conferirea unei dimensiuni europene semnificative festivalului organizat de Teatrul Național – Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festival al Dramaturgiei Românești, a fost atestată de cooptarea FEST-FDR în E.F.A. – European Festivals Association, cea mai importantă rețea europeană de profil, FEST-FDR fiind primul festival de teatru din România acceptat în rețea.
Evoluția Teatrului Național a fost recunoscută de președinția României atât prin acordarea ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor, cât și – recompensând simbolic capacitatea de leadership a managerului său, Ada Hausvater – prin decernarea decorației Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler pentru merite importante în aducerea dramaturgiei românești și a Teatrului Național „Mihai Eminescu” în prim-planul culturii europene și pentru dezvoltarea spiritului civic și democratic în comunitate, punând accentul pe rolul Naționalului în demersul cultural și civic al Capitalei Europene a Culturii – Timișoara 2023.
La rândul său, și mediile teatrale naționale au reacționat la desprinderea definitivă de inerție a Teatrului Național și la nenumăratele sale probe de profesionalism. Asociația breslei teatrale, UNITER, a acordat multiple nominalizări și premii actorilor Naționalului timișorean, dacă îi amintim doar pe Ion Rizea, câștigător al premiului UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar, Claudia Ieremia, cu trei nominalizări pentru cea mai bună actriță în rol principal, Andrei Chifu, câștigător al Premiului UNITER pentru debut sau Marin Lupanciuc, nominalizare la premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, dar și spectacolelor sale – premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol – Rambuku, cea mai bună scenografie – Velica Panduru pentru Boala familiei M, Helmut Stürmer pentru Rinocerii și Adrian Damian pentru Viața e vis (nominalizare), cea mai bună muzică – The Bandits pentru Exod (nominalizare), premii pentru întreaga activitate decernate actorilor Irene Flamann Catalina și Vladimir Jurăscu, scenografei Geta Medinski și autoarei Istoriei Teatrului Național din Timișoara, Mariana Voicu, și, în egală măsură a recunoscut public importanța realizării Sălii 2 pentru spațiul teatral românesc a realizării Sălii 2, precum și contribuția Naționalului timișorean la viața multiculturală a Timișoarei, prin premii de excelență.

Relevanță
Relevanța Teatrului Național din Timișoara pentru cultura românească și pentru societate, în ansamblu, este o realitate probată prin interesul din ce în ce mai mare al unor personalități artistice de primă mărime din Europa și din lume de a veni la Timișoara și de a colabora cu acest teatru, doar dacă ne gândim la regizori celebri din Europa – Romeo Castellucci, Pippo Delbono, Alessandro Serra, Luk Perceval, Milo Rau, Oskaras Koršunovas, Kokan Mladenović, Rahim Burhan, Rodrigo Garcia, coregrafii Gigi Căciuleanu, Pál Frenak sau Angelin Prejlocaj, la renumitele companii teatrale Forced Entertainment (Marea Britanie) sau Schaubühne Berlin și alții, dar și la prezența repetată la Teatrul Național a celebrei vedete americane de teatru și film, John Malkovich, iar lista nu se încheie aici.
Nu în ultimul rând, un indicator al vizibilității europene a Teatrului Național din Timișoara este dată de seria de coproducții internaționale cu teatre din Germania, Austria, Italia, Franța, Serbia, Ungaria etc.

John Malkovich și Ada Hausvater, 13.11.2024, Sala Mare a Teatrului Național