de Mihai Ignat
Un salon de spital, patru bărbați diferiți ca vârste, ca ocupații, ca mentalitate (un general în rezervă, un contabil, un bodyguard şi un tânăr taciturn), o asistentă medicală atrasă de unul dintre pacienți, vanitatea şi curiozitatea… bolnavă – iată „ingredientele” acestei piese. Trei dintre internați îl vor pisălogi pe al patrulea – Luca, supraviețuitorul fără voie al unei încercări de sinucidere – iar acesta, folosindu-se de cele aflate din discuțiile colegilor de cameră, începe să-i provoace, caracterizându-i fără menajamente. Luca le arată cât de ipocriți, de vanitoși şi de mărunți la suflet pot fi: infatuatul general îşi terorizează fiica, reproșându-i mariajul făcut din dragoste, nu din interese materiale, frustratul contabil îşi desconsideră soţia şi se crede sub-evaluat, rudimentarul bodyguard vede în sex şi-n violenţă singurele satisfacţii.
Conflictul, cantonat inițial la nivelul replicilor, degenerează în agresivitate fizică. O lovitură scăpată la furie de către contabil e punctul de plecare al unui șantaj psihologic, Luca începând să-i manipuleze pe cei trei bărbaţi, mizând pe tendinţele autoritariste ale generalului, pe frustrările contabilului şi pe stupizenia şi forţa fizică a bodyguardului. Tensiunile şi vanitatea duc la escaladarea conflictului, la „alianţe” şi „fronturi” neaşteptate, la situaţii comic-absurde şi, în cele din urmă, la uciderea lui Luca. Din replica finală a acestuia vom înţelege că, măcar de la un punct încolo, a stat în dorinţa şi în voinţa sa să fie ucis.