Skip to content Skip to footer

CLOUD – CRIZE SAU INCA O POVESTE DE DRAGOSTE

de Mihai Ignat

 

Piesa Crize sau Încă o poveste de dragoste înregistrează, sub forma unor dialoguri sau a unor monologuri, crizele psihologice, „metafizice” sau pur şi simplu „casnice”, complexele şi „revelaţiile” unui cuplu contemporan. Punctele de plecare ale scenelor sunt, între altele: complexul bărbatului că e urât şi previzibil, complexul femeii că e grasă şi neînsemnată; sărăcia bărbatului ori faptul că femeia se descoperă pe sine ca pe o reflectare fidelă a mamei; teama de moarte a Lui, teama de şobolani a Ei; descoperirea Lui că trupul i se degradează, descoperirea Ei că e o fiinţă banală; tristeţea Ei care e atât de puternică încât o face să audă ploaia care nu cade, teama Lui că începe să se confunde într-atât cu fiinţa iubită încât îşi vor pierde amândoi individualitatea; mania Ei de-a se coafa la fiecare criză existenţială, suspiciunea Lui că s-ar putea să nu fie normal ș. a. m. d. Relaţia de atracţie-respingere din cadrul unui cuplu al zilelor noastre configurează o tensionată poveste de dragoste, cu umorul, dar şi cu dramatismul născute din micile „accidente” domestice şi din marile întrebări neliniştitoare care dau târcoale acestor „accidente”.

 

Crize e un text cu structură mobilă, cu „geometrie variabilă”, scenele putând fi reordonate, reasamblate şi/sau selectate în funcţie de opţiunea regizorală şi, la limită, de aceea a spectatorilor. Personajele nu sunt EL şi EA, ci Identitatea, Frumuseţea, Sărăcia, Moartea, Sexualitatea, Normalitatea, Gelozia ori Schimbarea. Crize e o dramă travestită în comedie sau o comedie care dă-n plâns, dar nu e o piesă cu metafizică și nici cu morală. Dar e o piesă pentru tineri şi pentru bătrâni, pentru bărbaţi şi femei, pentru România, UE sau Restul Lumii. Oricine, exceptând minorii şi imaturii, se poate recunoaşte în această piesă. Oricine o poate înţelege, mai devreme sau mai târziu. Crize e „locul geometric” al oricărei poveşti de dragoste care durează mai mult decât povestea lui Romeo şi-a Julietei. E piesa iubirilor fiecăruia dintre noi, iar nicidecum a iubirilor excepţionale, fenomenale, senzaţionale. Şi tocmai de aceea e piesa adevăratelor noastre iubiri, căci crizele nu sunt decât intervalele dintre inevitabilele, iremediabilele şi irevocabilele noastre îmbrăţişări.

 

Crize sau Încă o poveste de dragoste de Mihai Ignat