Spiritul și istoria unui loc sunt modelate de spiritul locuitorilor lui. Pentru Timișoara, Daniel Vighi a fost un astfel de spirit modelator de istorie și de spirit. Scriitorul, profesorul, mentorul, povestitorul prin excelență Daniel Vighi ne-a părăsit. A fost o prezență constantă, integră, deopotrivă decentă și efervescentă a spațiului cultural românesc. Daniel Vighi a fost un prieten bun și drag al Teatrului Național din Timișoara.
A scris despre spectacolele Naționalului și i-a rămas mereu aproape – ca membru al Consiliului artistic, ca spectator, în critică sau în elogiu – cu râsul lui, cu prietenia lui, cu generozitatea lui. Daniel Vighi a fost o voce puternică, importantă, determinantă a societății civile într-un spațiu fundamental pentru societate: cultura. Teatrul Național a avut șansa să îl aibă foarte aproape pe parcursul a aproape două decenii, iar pentru asta îi vom fi recunoscători mereu.
După o grea suferință, Daniel Vighi ne-a părăsit așa cum a trăit: cu demnitatea și discreția pe care numai curajul adevărat le are.
Odihnească în pace.