de Mihail Sebastian
data premierei: 23.10.2012
locația: Sala Mare
durata spectacolului: 1h 45
Distribuția
VICTORIA RUSU, VICTOR MANOVICI, CĂLIN STANCIU JR., ALECU REUS, IULIANA CRĂESCU, CRISTINA KÖNIG, SILVIU VĂCĂRESCU, LUMINIŢA TULGARA, DANIELA BOSTAN, BOGDAN SPIRIDON, ADRIAN JIVAN, CORINA DOHANICI, ROBERT COPOŢ, BENONE VIZITEU, RAUL BASTEAN, RAUL LĂZĂRESCU, RĂZVAN CIOCOI, ALEX MIHOC, IONUȚ IOVA
scenografia GETA MEDINSKI
muzica ADRIAN MARDAN, GABRIEL ALMAŞI
mişcare scenică MĂLINA ANDREI
video design LUCIAN MATEI
light design FLORIAN PUTERE
Regia artistică MIHAELA LICHIARDOPOL
ediția electronică a caietul program:
Povestea
Pe insula lui Mihail Sebastian, un loc scos din orice context geografic și istoric, sugerând, însă, o ipotetică Americă de Sud, trei oameni care nu au absolut nimic în comun, forțați de un război civil izbucnit brusc, sunt nevoiți să își reevalueze radical valorile, concepțiile și, cu siguranță, prioritățile de viață. Blocați într-un loc complet străin, flămânzi și sub permanenta amenințare a morții, cei trei – Nadia, o tânără pictoriță, Bob – sportiv celebru și bancherul Manuel – învață lecțiile renunțării și ale prieteniei, lecția speranței în cea mai profundă deznădejde și lecția despre splendoarea vieții, dincolo de durerea pe care sistemul, politica, războaiele – oamenii – o pot provoca oamenilor.
Autorul
Romancier, publicist şi dramaturg, Mihail Sebastian (pe numele său real Iosef Hechter) s-a născut la Brăila la 18 octombrie 1907. Membru al asociației literare Criterion, unde îi are colegi printre alţii pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu sau Constantin Noica, debutează în 1932 cu Fragmente dintr-un caiet găsit. În același an, publică volumul de nuvele Femei. În 1934 apare De doua mii de ani, roman dedicat condiției de evreu în România, controversat totodată datorită ideilor enunțate în prefața semnată de Nae Ionescu. Descendența iudaică a scriitorului îl împiedică să-și desfășoare activitatea publicistică în timpul regimurilor legionar si antonescian. De altfel, jurnalul pe care îl ține între 1935 și 1944, publicat abia în 1996, dezvăluie detalii inedite atât despre viața mondenă, cât și despre antisemitismul vremii. Piesele sale de teatru – Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultimă oră și Insula (ultima rămasă neîncheiată) sunt deopotrivă radiografii atente ale societății românești interbelice, aventuri ale cunoașterii și explorări ale umanului cu infinitele sale posibilități. În 1965, Steaua fără nume este ecranizată în coproducţie româno-franceză (Mona, l’etoile sans nome) avându-i ca protagoniști pe Marina Vlady si Claude Rich.